Descriere
Eremurus Isabellinus Cleopatra
Eremurus Isabellinus Cleopatra, cunoscută popular sub numele de „Coada Vulpii „, „Crăiasa Deșertului” sau „Lumânarea de stepă”, este o plantă perenă spectaculoasă, apreciată pentru inflorescențele sale monumentale și arhitecturale. Aceasta adaugă verticalitate, textură și o prezență dramatică în orice grădină în timpul verii.
Planta se dezvoltă dintr-un rizom neobișnuit, sub formă de stea de mare, din care crește o rozetă de frunze verzi-albăstrui, în formă de lance. În mai și iunie, din centrul rozetei se înalță tije florale viguroase, care pot atinge o înălțime impresionantă de 120 până la 150 de centimetri.
Elementul definitoriu al soiului ‘Cleopatra’ este culoarea sa unică. Inflorescențele dense, sub formă de spice lungi, sunt alcătuite din sute de flori mici, stelate. Acestea au nuanțe calde de portocaliu-arămiu aprins, cu inserții fine de somon și piersică. Bobocii exteriori tind să aibă reflexii roșiatice, creând un efect de degrade vibrant pe măsură ce florile se deschid treptat, de jos în sus.
Cleopatra preferă locurile complet însorite și solurile fertile, dar obligatoriu foarte bine drenate, deoarece rizomii putrezesc ușor în exces de umiditate. Este extrem de rezistentă la secetă odată stabilită și devine un punct focal deosebit în borduri mixte, atrăgând masiv polenizatorii.
Odată stabilită, este o plantă tolerantă la secetă și la solurile mai sărace. Are o rezistență excelentă la temperaturile scăzute din timpul iernii (rezistă până la aproximativ -20°C…-25°C) și nu necesită scoaterea bulbilor din pământ toamna. De asemenea, este ocolită de căprioare și iepuri.
Odată stabilită, este o plantă tolerantă la secetă și la solurile mai sărace. Are o rezistență excelentă la temperaturile scăzute din timpul iernii (rezistă până la aproximativ -20°C…-25°C) și nu necesită scoaterea bulbilor din pământ toamna. De asemenea, este ocolită de căprioare și iepuri.
